Basarabie -pamânt românesc.
Daca ai ști, cît de mult te iubesc!
De la mamă ai fost furată,
Si de multe ori trădată.
Basarabie - draga mea ţară,
Pentru sufletul meu - o comoară,
Ce-o păstrez ca lumină să-mi fie,
Alinare şi o apă vie.
(Elena Padurean)
Vin cu un gînd bun pentru a aduce tuturor un salut de pe unica insuliță de românism din Transnistria, numită Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol.
Voi încerca să scriu despre apărătorii limbii române, ce se afla în ceteatea înconjurată cu sârmă ghimpată, construită cândva de Ştefan cel Mare, iar acum aflată în mâinile celor care atunci când aud cuvântul ROMÂN, ROMANESC sunt gata să te sugrume.
Limba, Patria, Neamul sunt cele mai scumpe cuvinte care există pentru fiecare dintre noi. Fără țară am putea fi asemeni mancurților, iar fără limbă – putem fi pierduți. Când eram mici copii, bunicii şi părinții ne spuneau povești la căpătâi. Povești cu Feţi Frumoşi și Ilene Cosânzene, balade şi snoave. Pe toate le-am auzit rostite într-o singura limbă - limba română. De la leagănul copilăriei a pornit dragostea de țară și de neam. Iar ceea ce este pus în sufletul nostru de mic copil nu poate fi șters niciodata. Acum, când am lăsat în urmă poveștile fantastice și am pășit pragul unei vieți noi, ştiu bine ce înseamnă LIMBA ROMÂNĂ dincolo de Nistru, pentru că au trecut deja 20 de ani de la înființarea școlii româneşti din Tiraspol. În toți acești ani, profesorii noştri s-au dovedit a fi adevăraţi eroi ai neamului românesc. În afară de cunoştinţe, exemplul lor ne-a învăţat să fim rezistenţi şi puternici.
Cine am fi fost noi fără Mihai Eminescu sau membrii Sfatului Țării care, la 27 martie 1918, declarau Unirea cu Romania, dar și fără cei care și-au dat viața pentru noi în anul 1992. Cred eu,am fi fost asemeni unor pasari rătăcite, care și-au pierdut mama și nu mai știu în care direcție să-și ia zborul. Astăzi, scăpaţi parţial de ghiara comunistă, putem visa la un viitor mai bun. Cel mai mare vis însă pentru noi e să avem libertate!
Cine sunt EI, ROMÂNII din “rezervația” de la Tiraspol?
Sunt cei ce visează la libertate, cu toate că sunt înconjurați de veninul separatist care ajunge la oase. Dar nimeni nu-i împiedică să se bucure de momentele fericite petrecute pe insuliţa libertăţii, numită Liceul Teoretic “Lucian Blaga”. Acolo, împreună cu dascălii lor, copiii români pot petrece cele mai fascinante clipe. Orice sărbatoare este înfrumuseţată de micul tricolor, fiindcă, privindu-i culorile aprinse, te convingi că nimic nu este mai frumos decât ceea ce crezi ca-ți aparține.
Nu-mi este deloc ușor să scriu despre MĂRIA SA LIMBA ROMÂNĂ, pentru că am cunoscut gustul amar al luptei alături de DASCĂLII mei care au trecut și mai trec prin multă tortură și umilință, dar nu au renunţat să apere și continuă să apere cu demnitate limba străbunilor noştri. Am avut de la cine lua exemplu. De la domnul director Ion Iovcev, care nu a cedat în fața separatiștilor. De la doamna Andrieș Tatiana, profesoară de limba și literatura română, care a pus baza limbii române în acest liceu mult incercat.
Acum, când mă aflu aici în capitala Basarabiei, vreau să pun o întrebare simplă, la care doresc să aflu răspunsul de la unii demnitari. Ce înseamnă pentru domniile lor ROMÂN, ROMÂNESC, ROMANISM? Încerc să-mi imaginez cum ar răspunde o parte dintre cei care se află la conducerea țării și un simplu profesor ori un elev care au trecut prin mâinile securității smirnoviste. Nouă, românilor din Tiraspol, nu ne este greu să răspundem la această întrebare, pentru că suntem cei care am insusit graiul românesc odată cu primele cuvinte. De aceea știm bine că limba pe care o vorbim în familie și la școală este limba română, iar „demnitarii” de la Chișinău vorbesc despre “limba moldovenească” pentru că așa i-au învățat cei care le dau banii. Să nu uitam ca Iuda a procedat la fel atunci cînd l-a vândut pe Iisus Hristos. Nu am decât să-i compar cu veneticii separatiști, pentru că ei nu mai știu de unde le vin rădăcinile, iar demnitarii noştri, din câte am observat, s-au mancurtizat si nu mai doresc să recunoască limba în care au vorbit străbunii lor.
Memoria mă duce la anii când eram copil și nu înțelegeam multe lucruri, dar știam bine prin ce au trecut profesorii și elevii liceului românesc, prin câte am trecut eu alături de familia mea care a stat mereu la straja LIMBII ROMÂNE, aici la Tiraspol.
Fiind aruncați în stradă și trecând prin cele mai criminale metode, dascălii noştri au rezistat tuturor presiunilor și fărădelegilor. Ei au dovedit lumii întregi că limba română există și nu trebuie să-ți fie frică s-o vorbesti, pentru că nu ai furat de la nimeni cuvinte schimonosite, ci, dimpotrivă, vorbești în limba ta curată.
Limba română pentru noi înseamnă devotament, pentru că trecând prin intimidările cazacilor și securității de la Tiraspol elevii și profesorii au păstrat dragostea de tot ce avem mai scump: neam, istorie şi o ţară.
Grație dascălilor noștri am reușit să rezistăm pe unica insuliță de românism din Tiraspol, pe care aș numi-o INSULA LIBERTĂȚII. E singurul loc unde te poţi exprima în limba română. Aici poți asculta cele mai frumoase doine și balade, pentru că ele sunt interpretate în limba română. Anii trec și multe amintiri frumoase vor rămân în sufletele noastre. Dar cel mai important lucru: dragostea pentru limba română pentru că este tot ce avem mai sfânt.
Mă închin în fața Dascălilor mei, pentru că ei nu au cedat atunci cînd din partea separatiștilor li s-au propus bani si apartamente, în schimbul trădării. Ei nu au cerut nimic, iar pentru ceea ce fac, o fac din dragoste pentru limba română, noi le suntem recunoscători. Ei merită pe deplin să fie numiți adevărați EROI și VEȘNICII APĂRĂTORI ai LIMBII ROMÂNE, acolo unde împotriva lor este ridicată arma ei luptă cu puterea cuvântului și sunt convinsă vor reuși să aducă dreptatea si pe meleagurile Transnistriei.
Inchei gandurile mele despre limba română cu cuvintele lui Nichita Stănescu, un mare poet al României, care spune ca „patria mea este limba română. Ocrotește-i, Doamne, pe români, tara și limba lor.
Elena Padurean-Tiraspol 2011
